Poveste de Jumulesti (Cici’s Story)

Poveste de Jumulesti (Cici’s Story)

Poveste de Jumulesti (Cici’s Story) este o replica a povestirii facute de Cici pentru Dan si eMu @ ApropoCHAT / Apropo-CHAT

Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau in partile noastre pe cand incepusem si eu, drgalita-doamne, a ma ridica femeiusca la casa parintilor mei, in satul Jumulesti, din targ drept peste apa Prutului, sat mare si vesel, impartit in trei parti, care se tin tot de una: Vata Satului, Obeul si Basinii.

S-apoi Jumulestii, si pe vremea aceea, nu erau numai asa, un sat de oameni fara capatai, ci sat vechi vasluienesc, intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gropari tot unul si unul, cu flacai voinici al’ de vecinul meu Remi si fete mandre precum Ella, care stiau a invarti hora Jumuleneasca precum la Vaslui in marele hore Violezesti.

Primul viol:

Mi-aduc aminte de prima mea hora, cu parintele Arzenie Bloca de sub deal, vecinul meu drojdier de meserie Ion zis Vacarul (un holtei zdravan, frumos si voinic) si cu dascalul satului, Grigore Izmana. Cea mai frumoasa zi din viata mea, initierea in tainele sfantului Viol.

Imi amintesc cu in fiecare duminica ma lua mamica si imi lega parul nespalat cu doua elastice de legat borcanele cu gem si ma ducea la biserica. Eram tare fericita, mi-a ramas in minte parintele Arzenie, om inalt, brunet cu ochi albastri cu barba lunga si plina de firmituri de la cozonacul adus de babe la biserica. Cu toate ca eram fascinata de popa, era ceva in mintea mea ce nu imi dadea pace, o amintire ascunsa ce ma chinuia, momente de groaza! Am realizat ca era vorba despre vecinul meu Ion Cu Vaca, ma atinsese un pic mai tare de ma duruse stomacul, o chestie ce m-a marcat. Bastonul lui proteic ma facuse sa merg cracanata vreo trei zile fara sa-mi dau seama.

Dusmanca:

Tot la biserica am intalnit si pe cea mai mare dusmanca a mea! O fetiscana pe nume Killa, ce tot timpul face poze doar de la sani in sus pentru ca in jos s-ar fi vazut greutatea. Ea locuia in alt sat vecin numit Flocoseni si venise in vacanta la matusa sa Marcela din Jumulesti. Am fost tare chinuita de aceasta semi-batoza, pe unde ma prindea incepea sa ma injure tot timpul si sa ma atace cu cuvinte precum: “fu-tu-ts harhanghelii maica-tii”, “bagat-as hădăragu’n cur”, “haimana” si alte cuvinte de la noi, din Republica Moldova.

Mi-aduc aminte de viata chinuita pe care am trit-o la Jumulesti, viata facuta praf din pricina flacaului Ion cu Vaca si a matracucii Killa.

Plecarea:

Am decis sa plec! Mi-am umplut traista de rafie cu niste pantaloni de trining de la “adibas” si niste chiloti un pic patati in zona posterioara si am decis sa plec peste hotare, sa-mi fac un viitor pe alte meleaguri. Zis si facut, am trecut Prutul prin inot, am ajuns la Ungheni, sat romanesc unde mam urcat abuziv in tren spre Iasi.

Dupa indicatiile date de nasul trenului in baie, am reusit sa ajung la Aeroport, unde m-am urcat in primul avion intalnit. Nu stiu de ce, dar tot drumul am cautat locurile cu scaune dar am dat numai de valize si pachete din care venea un miros patrunzator de pastrama de porc afumata si sarmale de post. Dupa un somn chinut si inghesuita intre cutii de carton si valize, am simtit ca avionul s-a oprit.

Cum am intalnit iubirea vietii:

Cand trapa sa deschis am vazut un omulet pricajit, imbracat cu o vesta portocalie in stilul celor purtate de angajatii de la salubritate. Acest omulet tot striga spre mine “What are you doing here? This is the Hold zone, this is just for luggage”! Eu i-am zambit frumos, acel zambet care iti lumineaza ziua, de culoarea mamaligii pe care o mancasem inainte sa plec de acasa.

Omuletul, pe nume Vincent (care in final mi-a ajuns si sot dar nu e vorba despe el in aceasta poveste) a chemat un translator care intr-un final mi-a spus ca am calatorit tot drumul in Cala avionului si mi-a zis ca ma ajuta sa raman in aceasta tara (apropo, e vorba de Canada) daca reusesc sa invat Engleza si Franceza.

In momentul de fata sunt foarte ok, am ajuns la frumoasa varsta de 25 de ani iar pe Vincent daca il vezi, zici ca e exact ca atunci cand il vazusem prima data. Pe vremea aceea eu aveam 18 ani si el 55 dar e neschimbat.

Story with happy ending.

PS: V-am atasat si o poza pentru a vedea modul in care i-am zambit lui Vincent. S-a indragostit pe loc!

Lasă un răspuns