Traieste-ti visul!

2a.JPG

Traieste-ti visul

Traieste-ti visul….!

Sunt unul dintre romanii intorsi acasa….Aici e tara mea, post comunista, cu mari probleme sociale, plina de ura si dispret….dar e tara mea si o iubesc asa cum este!
Traind din artizanat este o lupta de supravietuire si de multe ori trebuie sa te reangajezi o perioada scurta de timp pana trece iarna sa razbesti cu cheltuielile impuse de un sistem “deomocratic”….
Mai am putin pana la sfarsitul lui martie cand iar o sa fiu liber, dar pana atunci schimb tuburi de neon, refac instalatii electrice pentru o firma ….Electrician fiind ma ajuta sa-mi completez veniturile “decente” si sa fac ceva ce nu prea imi place…. 🙂
Continuand povestea mea, firma pentru care imi pierd zilele si orele din viata lucrand ceva ce nu-mi place, ofera mentenanta in Cluj altor firme majoritatea de “aiti” , adica de programatori… 🙂
Practic sunt nevoit sa schimb tuburi de neon , corpuri de iluminat , prize in locurile unde ei lucreaza, printre ei , monitoare si multa lume preocupata de “niu-tehnologi”, programe pentru noile “ghedgeturi” care nu-i asa intr-un mod minunat tine lumea ocupata departe de viata reala! 😉
Eu am o vorba, ca lucrand prea mult intr-un domeniu te identifici cu el si apare o metamorfoza….Practic te schimbi…Ce vad eu prinvind printre “aitisti” oameni cu cearcane la ochi, oameni palizi, fara viata, prinsi in fata unor monitoare lucrand mecanic ….Se poarta banul, se poarta bogatia materiala, se poarta mandria de a fi cel mai bun dintre cei buni si numai constientizeaza ca de fapt viata trece pe langa tine ….tu oferind de buna voie ani, zile si ore din viata ta unei multinationale….Sunt sigur ca majoritatea “aitisitilor” lucreaza cu placere ceea ce fac, dar dupa privirea lor rece, mandra ca sunt pe val, ceva imi spune ca sufletul lor este inghetat, este doar o linie de cod blocata sau virusata ce nu mai prezinta importanta intr-o lume materialista unde conteaza doar contul in banca sau la ce multinationala lucrezi…
Cand merg la pescuit cu bicicleta, pedaland incet pana la raul Mures, fac cam o ora si jumatate dus…Am ocazia sa privesc natura si ma gandeam ce fericite trebuie sa fie pasarile care sunt libere si zboara unde doresc….in comparatie cu oamenii !
Dialogand cu colegii mei electricieni, oameni simpli , obisnuiti ,ce asteapta “vichendul” inca de luni, imi dau seama ca prea putini au curaj sa-si traiasca viata….sa stie ce vor cu adevarat!
Nu conteaza ca lucrezi ca electrician, sau pentru o multinationala, esti obligat sa respecti un program, zi de zi, ora de ora, ai “targheturi” de indeplinit, mereu ai ceva de terminat, nu ai timp sa te odihnesti, sa-ti asculti sufletul blocat undeva intr-un colt al lumii ce traieste tot mai rapid ca intr-o competitie cu tine insuti ….
Privind birourile de sticla unde lucreaza “sefii” multinationalelor, parca sunt pesti in niste acvarii, separati de pestii mici, subalternii….in defintiv insa toti fac parte din acelasi acvariu! Sunt momiti cu masini scumpe, cu salarii mari, automate de cafea dintr-o bucatarie foarte bine aprovizionata ( burta plina “adoarme” intotdeauna mintea ) ….. doar sa uite ca sunt fiinte libere , prinsi fiind mereu intr-un proiect important care va schimba poate lumea, o linie de cod ce insufleteste un alt robot….
Cred ca majoritatea “aitistilor” sunt mandri pentru ceea ce fac, insa dupa privirea lor amorfa, lipsita de bucurie ceva imi spune ca sufletul lor este precum robotii pentru care lucreaza, o linie de cod rece, combinatii de 0 si 1….unde omul nu mai are nici o revelanta, doar rezultatul muncii lor care inevitabil va propulsa lumea sa fie tot mai sofisticata, mai complicata unde lucrurile simple nu mai au nici un sens!
…………….
E vara…! 🙂
Dimineata la ora 5 imi pregatesc bicicleta, pun rucsacul cu scule de pescuit, imi iau batul de feeder si asa incet pedalez spre raul Mures, pe langa masinile ce gonesc nebune…Privesc oamenii din statii, nimeni nu zambeste, toti tac si asteapta posomorati sa mearga la “giob” sa -si plateasca visele cu ore si zile din viata lor….Trec pe langa casele parasite, se vede asta dupa buruienile ce cresc mai inalte decat portile pline de tepuse, tot mai multe case pustii parca de la an la an…
Privesc ciorile cum stau in cerc pe pamantul arat, pe margine cele batrane , in mijloc cele tinere…
Pedalez incet si nu conteaza cand ajung la raul Mures, privind lumea cum se zbate sa traiasca, sa munceasca cu obedienta altfel nu- si merita traiul, viata de zi cu zi….
……………………..
Ce bucurie este sa fii liber, sa asculti glasul naturii, sa privesti cu detasarea lumea ce se zbate nebuna “ajutata” fiind de media ce premiaza nu-i asa doar “invingatorii”, oameni de “succes”, dand apa la moara, reusind de fapt sa pacaleasca oamenii, ce nu mai realizeaza ca sunt de fapt doar niste sclavi obedienti ce lucreaza mecanic si dau din viata lor ceva pentru niste hartii, un articol din ziar sau un scaun caldut ascuns dupa niste pereti din sticla….departe de soare, de aerul curat, de pasarile libere, cei drept sarace fara nici un cont in banca …dar libere! 🙂
…………..
Arta inseamna viata…!
Cu respect….Hadarugart 🙂

@ ApropoCHAT / Apropo-CHAT

About Hadarugart

Sunt artizan din judetul Cluj, lucrez in cupru (bratari,cercei, pandantive handmade din cupru), gravez sticla , imbrac sticla cu vin in cupru folosind doar clesti si ciocan!

View all posts by Hadarugart →

Lasă un răspuns